Pianistul epigenetic sau sfarsitul medicinei (asa cum o stiam)

ÎN ACEASTĂ CARTE, AM ADUNAT CÂTEVA DINTRE EDITORIALELE pe care le-am publicat de-a lungul timpului în revista Practica Medicală (Romanian Journal of Medical Practice). Iar introducerea pe care o citiţi acum reprezintă, de fapt, un fel de justificare sau, mai bine zis, un fel de psihanaliză, în care încerc să vă povestesc ceea ce mi-a trecut prin minte atunci când am scris editorialele respective şi mai ales atunci când le-am adunat în această carte. De la început, trebuie să subliniez faptul că, deşi editorialele abordează teme foarte variate, de la Puterea vindecătoare a iubirii până la Nebunia în lumea contemporană sau Epigenomul ca maşină Turing, eu am ales ca titlu Pianistul epigenetic. Am ales acest titlu, pe care l-am folosit pentru prima dată în editorialul intitulat Destinul nostru epigenetic, deoarece cred că el sugerează cel mai mai bine modul în care lucrează genomul nostru, de care depinde în mare măsură, dar nu exclusiv, existenţa noastră pe acest pământ.